Călătorie în lumea cărților

De ziua internațională a cărții și a bibliotecarului mi-am adus aminte de o întâmplare de acu mulți ani.

Aveam vreo 11-12 ani, nu știu exact. Pe atunci biblioteca se deschidea de câteva ori pe an, nu erau bani pentru biblioteci și bibliotecari. Într-o zi, venind de la școală, am văzut că-i deschisă biblioteca și am intrat…am ieșit de acolo seara târziu. Nu mi-am dat seama cum a trecut timpul. Și acum îmi aduc aminte rafturile cu cărți, praful, mirosul de carte și mucegai. Mi-am luat brațul de cărți și am traversat terenul sportiv, drumul spre casă. Între timp mama mă căuta în disperare, nici nu zic ce am pățit când am ajuns acasă :).

Cărțile sunt pasiunea mea cea mare, poate mai mare decât călătoriile. În orice oraș unde am fost, obligatoriu am trecut pe la o librărie.

Iar în ultimii 14 ani, de când sunt angajată, obligatoriu cumpăr la fiecare salariu câteva cărți. De altfel când sunt tristă, merg în garaj să scotocesc, ce cărți mai am și de care poate am uitat.

Cu cine mai vorbesc de pasiunea mea, puțini sunt cei care mă înțeleg, partea bună că în familia tolerează aceste cheltuieli, care uneori recunosc, sunt mari. viorica ataman blog (3)

Acu ceva timp în urmă a apărut un interviu pe blogul HAIBUN despre acestă pasiune, chiar vă invit să-l citiți, mi-ar face plăcere să găsesc mai multe persoane care au aceleași pasiuni.

Profilul cititorului:

Nume: Viorica

Vârsta: 35

Numărul aproximativ de cărți citite: peste 900-1000 cu siguranţă

1.O carte este bună cu o cafea, ceai sau vin? De ce?

Eu am o relaţie aparte cu cafeaua. Se potriveşte în orice context şi la orice oră a zilei. Cartea şi cafeaua sunt nedespărţite. Probabil atât mirosul cărţii, cât şi mirosul cafelei mă fac fericită.

2. Ce faci cu cărțile vechi?

Eu îmi iubesc cărţile, sunt un bibliofil convins. Am o plăcere aparte să răsfoiesc cărţile vechi cumpărate de mine când aveam vreo 14-15 ani. Găsisem pe atunci, din întâmplare, un domn care îşi vindea cărţile lângă teatrul Vasile Alecsandri din Bălţi şi îmi făceam drum zilnic pe acolo, să-i mai cumpăr câte o carte. La fel îmi aduc aminte cum într-o zi mi-am cumpărat un braţ de cărţi de la librăria Prometeu de la Bălţi. Cărţile toate erau la 1 ban. Ce-i drept era anul 1995.

3. Cea mai neobișnuită carte pe care ai ținut-o în mână? (ne raportăm la preț, conținut, vechime)

Când au demolat casa bunicilor am găsit o carte de rugăciuni din anii 1900. Am pierdut-o, din păcate, când ne-am mutat şi noi lucrurile la casă nouă. Probabil a fost prima carte horror citită de mine. Erau nişte grozăvii pe care nu le-am mai găsit nici într-o altă carte de rugăciuni. Ştiu că am fost marcată mult timp de cele citite acolo.

4. Care carte te-a făcut să plângi?

Nu neapărat m-a făcut să plâng, dar a fost o carte care m-a influenţat foarte mult la un moment dat, «Живи с молнией» de Mitchell Wilson. Scriu denumirea în rusă, fiindcă în rusă o citisem. Eram acasă, în vacanţa de vară, pe atunci eram studentă la Bucureşti. După ce am citit cartea am umblat vreo două luni pe la Universitatea Politehnică din București să mă înscriu la a doua facultate. Aşa şi nu s-a primit, tocmai se schimbase regulamentul şi admiterea nu se mai făcea în baza diplomei de şcoală medie.

Vedeți aici interviul integral.

Îmi doresc foarte mult să încep să colecționez cărți scrise în diferite limbi și cel mai probabil voi începe cu biblia, care este cea mai tradusă carte din lume. De altfel am și găsit un site http://bibleinmylanguage.com/ care ar putea să-mi satisfacă și acest moft.viorica ataman blog (1)

viorica ataman blog (2)

viorica ataman blog (4)

Călătorii frumoase vă doresc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *