La o cafea cu povești din călătorii

Acum e ușor să te pornești la drum, îți sunt toate la îndemână, informații, hărți digitale, WI-FI, carduri etc.. Și chiar dacă te gândești “avante” la tot și la toate oricum se mai întâmplă s-o dai în bară. Eu am avut câteva peripeții și zic, să le audă și alții :).

tchibo

– Eram la Roma, am vizitat tot ce se putea de vizitat, cred că am făcut bătături de umblat, dar nu mi-a fost de ajuns, în loc să vin acasă, mi-am luat un bilet ieftin la Madrid. Zborul era unul foarte devreme, cu plecare din Ciampino așa că m-am hotârât să merg la aeroport de cu seară, cu transportul în comun, să nu mai dau bani pe taxi, pe la 4 dimineața. Totul a fost ok, până pe la 12 noaptea când au venit polițiștii și ne-au evacuat din aeroport, pe mine și vreo câțiva asiatici. Într-un final ne-au permis să râmânem într-o cămăruță ca vai de ea, unde era doar un scaun :). Și acum mă umflă râsul când îmi aduc aminte.

– În Madrid am circulat mult cu metroul, ei, pe la sfârșit de zi m-au curățat de telefon. Cred că a fost primul șoc din viața mea, am dat o fugă la un aparat public cu internet și am scris mesaje acasă, că la mine e tot ok :).

– Am ajuns în Dublin, m-am cazat într-un hotel mic și vechi de scârțâia orice colț din hotel. N-am închis un ochi toată noaptea de frică :).

– Pe aeroportul Beauvais de lângă Paris operază companiile low-cost. Am aterizat la Beauvais pe la 11 noaptea, până am trecut toate formalitățile era aproape miezul nopții. Eu aveam cazare în Beauvais, care e la o distanță de-o oră jumate de Paris, în schimb din greșeală am luat autobusul spre Paris. Mergem, mergem la un moment dat văd indicator Beauvais stânga, Paris spre dreapta. Am făcut un tâmbălău la șofer (el de fapt a fost cel care ne-a spus că merge prin Beauvais), una peste alta ne-a lăsat la o stație peco, practic în drum (la 1 noaptea!). Lângă stația peco am avut norocul că era un restaurant. Le-am povestit întâmplarea și s-a oferit proprietarul restaurantului să ne ducă în Beauvais. Ne lasă în fața hotelului și pleacă. Tragem de ușă iar hotelul este închis :). După câteva bătăi cu pumnul în ușă a deschis recepționerul îmbrăcat în halat de cameră :)))).

– Am fost recent în Istanbul, aveam cardurile și cash în dolari. De acasă n-am observat că bancnota era pătată de ceva roz, am mers la 3 schimburi valutare și nimic… nimeni nu vroia să-mi schimbe banii. Ok, atunci hai să achit cu cardul, iar nimic, îmi spune peste tot, că cardurile nu sunt acceptate. M-am panicat, nu glumă! Într-un final am găsit un schimb valutar care mi-a schimbat dolarii, iar abia acasă am aflat că cardurile erau blocate de bancă, cică a fost risc de fraudare de pe undeva din SUA. Da, da am pățit și din astea :).

– În Tirana, am intrat pentru prima dată în moschee, știam desigur că trebuie să te descalți, ceea ce am și făcut, la întoarcere am călcat un colț de covoraș, bah și primesc o bleandură :))) de la un supraveghetor de acolo. Trebuia să fiu mai atentă.

– Am fost în Veneția, la sfârșit de octombrie, timpul cel mai nepotrivit pentru acest oraș, după ce am vizitat mai pe soare, mai pe ploaie orașul, când s-a lăsat întunericul, am mers să caut hotelul. Pe naiba, deși harta îmi arăta că-i la doi pași, eu nu-l găseam, ba dădeam peste un canal, peste care nu mai puteam trece, am întrebat de o groază de gondolieri, nimeni nu știa nimic, nici de stradă, nici de hotel. Probabil la vreo 2 ore de căutări, sleită de puteri l-am găsit dosit într-o curte. De atâta supărare, în acea seară nici Veneția nu-mi mai plăcea :).

 

O mai fost și altele dar vi le povestesc în alte postări. Călătorii în siguranță vă doresc :).

vioricaataman.md

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *